Torrent details for "Grigoras Dinicu - Hora Staccato REMASTERED 128 kbps -ExtremlymTorrents {PREMIUM}" Log in to bookmark
Controls:
Language:
RomanianTotal Size:
116.83 MB
Info Hash:
609b04d7a621f8b2b6501f3fae4ce855f2434fc6
Added By:
Added:
21-12-2019 10:15
Views:
520
Health:
Seeds:
0
Leechers:
0
Completed:
14
Extra
Hora staccato; Ceasornicul; Hora de concert; Joc; Ciocârlia
Grigoraș Dinicu (n. 3 aprilie, 1889 la București - d. 28 martie 1949 la București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine rom, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, Hora staccato. Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată.
Grigoraș Dinicu s-a născut la 3 aprilie 1889 în cartierul „Scaune" al lăutarilor bucureșteni, într-o modestă casă pe strada Sfinților, și a trăit de mic copil în atmosfera muzicii populare.
Tatăl său, Ionică Dinu, originar din Pitești, era un muzicant foarte cunoscut, care cântase în Franța și Rusia, coleg de taraf cu vestitul Sava Pădureanu, fost lăutar al țarului Rusiei. Mama sa era fiica lui Angheluș Dinicu, celebru naist din acea vreme, și soră a lui Dimitrie Dinicu, care, după ce studiase violoncelul la Viena, a devenit prim-violoncelist al orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. După câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universală de la Paris, cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel, unde au cucerit cu interpretarea „Ciocârliei" pe vizitatorii expoziției.
De mic, Grigoraș cânta în corul de copii al bisericii „Scaunele Vechi" din cartier, iar mai târziu, alături de tânărul Trandafir, fiul cunoscutului lăutar Dobrică, a prins gustul muzicii. Primele lecții de vioară le-a luat de la Moș Zamfir, un lăutar bătrân, care l-a învățat să cânte „Doina haiducului", „Lume, lume, soro lume", „Arde foc la București" și chiar „Ciocârlia". Muzică la gramofon a ascultat pentru prima oară, când avea 13 ani, în casa din București a muzicianului german Rudolf Malcher.
Anii de după primul război conduc la consacrarea mondială a lui Grigoraș Dinicu, când acesta primește un angajament la Green Park Hotel din Londra, la recomandarea violonistului Mischa Elman. O mare firmă luminoasă pe care scria Grigoras Dinicu, king of the gypsy players and his band anunța melodiile ce urmau să fie prezentate publicului englez.
De la Londra, Dinicu va pleca la Monte Carlo unde, în vestitul Empire, se va întâlni cu George Enescu, iar peste câteva zile cu Fritz Kreisler, ale cărui compoziții pentru vioară figurau în repertoriul său.
Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la Ambassadeur, cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia" fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să transcrie „Hora staccato" ca piesă de concert, pe care o va executa pentru prima dată în această formă cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato" figurează în programe sub numele Dinicu-Heifetz.
În afară de bine cunoscuta „Horă staccato", Grigoraș Dinicu a mai compus un număr de piese muzicale, îndeosebi pentru vioară și pian, unele fiind utilizate ulterior și pentru alte combinații instrumentale. În operele sale apar adeseori elemente folcloristice românești și țigănești, toate fiind marcate de virtuozitatea și muzicalitatea excepțională care l-au ridicat deasupra celor mai buni lăutari români. Cele mai cunoscute compoziții ale sale sunt „Hora mărțișorului", „Ceasornicul", „Căruța poștei", „Hora spiccato", „Sârba Expoziției de la Paris", „Hora de concert", „Hora lui Timoșca", „Hora lui Dinicu", „Valse coquette", „Improvisation à la Dinicu", „Cântecul tristeței", „Sârba de brâu de la Teșcani", „Orientale à la tzigane" etc.